Prietenii Predania
0

Rugăciunea în comun cu ereticiiAbordare a practicii canonice a Bisericii

Înapoi

Descriere

În epoca abrogării oricărui fel de interdicţii şi a comunicării nestingherite dintre oameni şi culturi, porunca patristică şi canonică a Bisericii: „nu este îngăduit să te rogi cu ereticii sau cu schismaticii" apare ca ceva rupt de realitate, ca o provocare pentru omul contemporan.

Şi provocarea stă în fiecare cuvânt: „Nu este îngăduit": Cine mai îndrăzneşte să hotărască ce „este îngăduit" şi ce „nu este îngăduit" omului de azi, omului autonom?

„Erezie": De ce ar fi rea? Nu poate fi şi erezia o altă faţă valabilă a adevărului evanghelic, paralelă şi echivalentă ca valoare cu Biserica istorică?

„Rugăciunea în comun": Într-adevăr, ce este rugăciunea?
Şi, în ultimă analiză: Lumea are probleme grave! Cu aşa ceva ne ocupăm noi acum?

Provocarea cu care se confruntă Tradiţia canonică nu se referă doar la cei care se află „în afara" Ortodoxiei, care, fireşte, nu au premisele de înţelegere a învăţăturii patristice. De multe ori însă Tradiţia noastră canonică este privită ca rigidă mult mai mult de
către cei „din interiorul" Bisericii, atunci când simt că unele dintre poruncile ei nu servesc scopurilor lor, nu slujesc intereselor lor.

De această provocare îndrăznim să ne ocupăm în acest scurt studiu.

Precizăm că lucrarea de faţă se limitează strict la tema rugăciunii în comun cu ereticii şi nu se extinde şi asupra altor probleme care se referă la poziţia Bisericii Ortodoxe faţă de eretici şi schismatici
(primirea eterodocşilor în Ortodoxie, acceptarea „tainelor" ereticilor etc). De asemenea, nu se referă şi nici nu comentează desfăşurarea şi evoluţia dialogurilor intercreştine pe care le poartă Biserica Ortodoxă cu eterodocşii şi în ce măsură a fost atins până acum scopul mărturiei ortodoxe către „cei de aproape şi cei de departe."

Închin neînsemnata mea ofrandă cu nădejdea şi cu rugăciunea ca Dumnezeu, Care l-a folosit pe asinul cel lipsit de înţelegere spre a-şi trimite vestea către Valaam, să îndrepte nereuşitele prin harul Lui, să
plinească lipsurile şi să pună în valoare şi această smerită strădanie spre slava Sfântului Său Nume.

Câştigul din această lucrare va fi maxim, dacă va însemna un mic început pentru o mai temeinică
studiere şi preocupare cu Tradiţia noastră, dacă va contribui, chiar şi numai în parte, la problematizarea sănătoasă şi neliniştea de-Dumnezeu-iubitoare, departe de fanatisme şi de exagerări, cu respect şi dragoste faţă de personalitatea şi slujirea fiecărui mădular
al Bisericii noastre Ortodoxe.

Desigur, ca să folosesc cuvintele Sfântului Dionisie al Alexandriei (canonul al IV-lea), „iar eu, nu ca învăţător, ci cu toată simplitatea, precum se cuvine când vorbim întreolaltă, ţi-am arătat gândul meu în chip nepărtinitor. Pe care tu, preaînţelepte fiule al meu, să-l judeci şi să-mi scrii în privinţa a ceea ce ţi s`ar părea drept şi mai bun. Îţi urez să fii sănătos, iubite fiule, în pace liturghisind Domnului."
Protopresviter Anastasie K. Goţópulos

 

Autor: Anastasie Goţopulos
Traducere: Pr. Ciprian - Ioan StaicuDescarca gratuitFormat: 14 x 20 cmVezi format PDFNr. pagini: 218

Recenzii

Protopresviter Theodoros Zisis  

Dintre toate scrierile ortodoxe pe această temă, cea mai bună dintre toate, cartea perfectă, este cea pe care o ţinem în mână, a părintelui Anastasie Goţopulos, un preot binecuvântat şi înzestrat, care nu aparţine doar Sfintei Mitropolii a Patrelor, ci întregii Ortodoxii.

Ca profesor universitar, obişnuit de zeci de ani să evaluez şi să pun note textelor şi studiilor, am simţit o mare bucurie când am luat în mâini ediţia întâi a cărţii. Din două motive: în primul rând pentru caracterul exhaustiv al prezentării temei, cât şi pentru cunoaşterea izvoarelor şi a bibliografiei corespunzătoare. Ar putea foarte bine să fie susţinută ca lucrare de doctorat în Dreptul Canonic. Impresionează prin vastitatea cunoştinţelor din domeniul literaturii canonice. Al doilea şi cel mai important motiv este faptul că părintele Anastasie, cu multă bunăcuviinţă, se confruntă curajos cu adversarii lui, chiar dacă aceştia sunt clerici de rang înalt sau profesori ai săi de la Facultatea de Theologie din Athena, unde a absolvit, sau profesori de la Facultatea de Theologie din Thessalonic. Nu se mărgineşte la expunerea învăţăturii Sfintelor Canoane, ci îi şi pune la punct cu mult succes pe oponenţii lui printr-o argumentare imbatabilă. Printre aceştia se numără şi câţiva dintre cei mai titraţi în domeniul Dogmaticii şi al Dreptului canonic. În cazul lor este valabil cuvântul: „Zicându-se pre sine a fi înțelepți, au nebunit." /Romani 1, 22/

×
Predania Armatolii - Luptatorii aromani uitati Randuiala Proiect Avdhela Manastirea Baia de Arama 1917 Independenta Pindului
Copyright © 2020 Editura Predania. Toate drepturile rezervate. Design web și programare - Vectorpixel