Inima în Marele PostCălăuză duhovnicească spre Înviere
Descriere
O carte plină de folos duhovnicesc, scrisă în duhul aparte al Vlădicii Nicolae, ce îşi doreşte să-l îndrume şi însoţească pe tot creştinul de-a lungul Marelui Post, săptămână de săptămână, în această tainică călătorie a inimii către învierea lăuntrică şi împreună-petrecerea cu Hristos, Paştile cele noi şi sfinte.
Daniel Mazilu
Recenzii
Părintele Constantin Necula
O ediție apărută – sau reapărută – la Predania ne aduce pe masa de lectură un volum semnat de Sfântul Nicolae Velimirovici: Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere (f.a, 125 pg.).
Și prin această carte – alături de alte titluri, Gânduri bune despre bine și rău. Cheia tuturor tainelor sau Văzător de taine și văzător de Dumnezeu. Mărturii ale sfințeniei, sunt numai două dintre acestea – Sfântul Nicolae Velimirovici, sfânt sârb, încercat mărturisitor al Evangheliei, ne cheamă la împlinirea desăvârșită a trăirii noastre în Hristos Domnul.
Nu sunt simple predici care să articuleze teologia postului și a postirii. Sunt gânduri de adâncă meditație asupra sensurilor celor adânci și reale ale vieții. Sunt construcții aproape apoftegmatice legate de bucuria trăirii în Dumnezeu a tainei omenității noastre.
Ele nu privesc numaidecât perioada postirii, ci și întreaga viață duhovnicească a omului, întreaga lui activitate, starea lui cotidiană. Un exemplu? Iată: „Știi oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ și nu se rușinează de asemănarea lor cu cârtițele? Pentru că pământul le crește prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce crește în inimă. Și pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbește în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, Domnul va veni curând și va îndrepta toate” (Știi tu oare, fiule?, pp. 77-78).
Tonul acesta duhovnicesc-meditativ impregnează toate textele minunatului mărturisitor, crește emoția și face din inimă un loc de Întâlnire cu Hristos Iisus. Un text de rugăciune și două texte-îndemn, către preoți (pp.119-121) și un îndemn către popor (122-123) întregesc o construcție omiletică trimisă parcă în dar Ortodoxiei sârbe și apoi nouă, celorlalți, pentru ca să nu ne sufoce marasmul de ură și mediocritate din jur.
Traducerea din limba sârbă aparține lui Ionuț și Sladjanei Gurgu și surprinde, cu smerenie și drag, duhul unui mare propovăduitor al amvonului și slujitor al altarului lui Dumnezeu.