Darul Povestitorului
Descriere
În cartea Povești luminoase și jocuri haioase
Pe care am scris-o la început
V-am istorisit în puține cuvinte
Minunata poveste a lumii văzute
Și cum fiecare ființă și-a primit locul ei potrivit pe Pământ.
Unii dintre voi s-au întrebat la final, poate,
Ce năzdrăvănii au făcut prietenii noștri necuvântători mai departe.
Au trăit ei oare în pace fără certuri și tărăboi
Tot așa după cum v-am îndemnat și pe voi?
Această nouă poveste vine să ne prezinte mai în amănunt
Ceea ce până astăzi ați aflat doar pe scurt.
Vom călători împreună ca gândul, peste mări de spațiu și oceane de timp,
Spre a ajunge într-un suflet la Cel ce este mai presus de minte și de orice cuvânt.
V-am mai vorbit despre El și cunoașteți multe din câte a făcut,
Atunci când L-am amintit simplu cu numele de Domnu` Început.
Recenzii
Asist. univ. dr. Denisa Ungurășan
„Darul Povestitorului propune o viziune inedită asupra Creației și asupra vieții însăși, construind imagini de o înaltă sensibilitate artistică. Povestea îl transpune pe cititor în cadre fermecătoare, apropiindu-l totodată de înțelesuri cu semnificații profunde și deschizându-i perspective valoroase pentru reflecție.
Mesajele transmise metaforic și subtil, rând cu rând, pot fi parte din acțiuni instructiv-educative care sprijină dezvoltarea dimensiunii afective, morale și sociale a copilului. Construcțiile lexicale sunt accesibile, iar ilustrațiile completează în mod echilibrat textul, fapt pentru care povestea poate fi valorificată în activități educative dirijate sau semidirijate încă de la vârsta școlară mică.
Sentimentele și atitudinile pozitive promovate pot fi parte din experiențe de învățare dezirabile și relevante în modelarea personalității copiilor, aceștia reușind să înțeleagă faptele imaginate ale unor personaje apropiate de universul copilăriei. Firul narativ poate fi urmărit cu ușurință și permite crearea unor contexte pedagogice în care textul poveștii să fie analizat, interpretat și interiorizat astfel încât să răspundă unor nevoi de formare identificate la această categorie de vârstă.
Perspectiva aplicativă de la finalul cărții cultivă imaginația și creativitatea cititorului, realizând o punte între lumea poveștii și viața reală și oferind posibilitatea valorificării textului inclusiv în contexte informale.”
Laura-Bianca Pașca, psiholog
„Povestea este o invitație în adâncul grădinii creației, tărâm în care Dumnezeu a sădit iubirea la rădăcina fiecărei ființe. Lipsa de conflicte interne și bucuria cultivată din lucrurile simple vorbesc despre darul tihnei adevărate, experimentate la braț cu El.
Imaginația este stimulată inedit prin intermediul descrierii detaliate a frumuseții naturii, completate și de muzicalitatea duhului.
În drumul lin al existenței, supărarea și încăpățânarea sunt surprinse ca toxicitate. Ele sunt impedimente ce nu mai pot sluji sufletului să privească și să trăiască în armonie cu toată creația lăsată. Nemulțumirea apare prin intermediul unui personaj aparent neînsemnat. Nefericirea este corelată cu incapacitatea eului de a depăși mici inconveniente din rutină.
Norul deranjează declanșând „căderea”, însă tot el oferă loc pentru ascuns, fiind adăpost atunci când apar sentimente de inadecvare. Țânțarul vrea să repare tot ce a fost bun și frumos odinioară. Rușinea alungă mândria de a demonstra inutil puterea, permițând reconstruirea relațiilor cu ceilalți. Puful alb croșetat pe boltă primește valențe deosebite: de Dumnezeu nu ai unde să fugi, nu ai cum să te ascunzi. Frunza de nuc simbolizează șansa pentru o nouă perspectivă, razele soarelui înflorind iubirea iar și iar.
Mesajul din conținutul povestirii este valoros asigurând în permanență eul de posibilitatea conectării cu Cerul chiar și în momente de deznădejde.
Fără a promova doar viața idilică, se normalizează tristețea, dar nu și lipsa de perspectivă pozitivă. Dimensiunea spirituală a poveștii întărește actul de căință și arată nevoia eului de a menține Firul deschis. Reeditarea gândurilor nefolositoare devine o altă condiție în drumul pocăinței. Angajamentele noi sunt necesare, oglindind și interesul pentru binele altora. Empatia se clădește dincolo de ură sau trebuință de evidență. Modestia este promovată indirect prin uniformizare și prin cunoașterea învățăturilor creștine.
Treimea devine podul complet ce echilibrează sufletul să cunoască armonia în tot și toate. Activitatea de sondare a bucuriei personale repoziționează eul față de zona mulțumirii.
Filtrată la un alt nivel, Darul Povestitorului reconfigurează identitatea spirituală a muritorilor, deschizând sertare lăuntrice. Direcțiile de analiză a conștiinței pot fi vizualizate astfel: grădina există ‒ ce fac eu în ea?/ personajele își scriu viața ‒ ce valori cultiv eu?/ Povestitorul încă mai povestește ‒ ce aleg să aud?”
