Prietenii Predania
0

Cugetări și predici la Nașterea Domnului

--462%
Înapoi

Descriere

Crăciunul este ziua bucuriei, dar și zi de luare-aminte. Aduce daruri, dar și așteaptă daruri.

Darurile cele mai însemnate sunt adevărul și dragostea. Cu lumina adevărului luminează lumea, iar prin căldura dragostei încălzește inimile oamenilor. Precum nici lumina fizică și nici căldura nu vin din pământ, ci de la soare, de la mari și îndepărtate înălțimi, așa și adevărul și dragostea nu răsar din pământ, ci vin din înălțimea cerească, din Împărăția Cerească a lui Dumnezeu. Fără acestea două, adevăr și dragoste, fiecare împărăție pământească este întemeiată și dăinuie prin minciună și silnicie.

Sfântul Nicolae Velimirovici

 

Autor: Sfântul Nicolae Velimirovici
Traducere: Ionuț și Sladjana Gurgu440lei 800leiFormat: 13 x 20 cmVezi format PDFNr. pagini: 96

Recenzii

Ciprian Voicilă

„Cugetări și predici la Nașterea Domnului” de Nicolae Velimirovici (Editura Predania, 2019, traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu) este un volum care cuprinde mai multe cuvântări, pe care marele propovăduitor sârb al cuvântului evanghelic le-a ținut, de-a lungul timpului (în 1919, 1935, 1939, 1940, 1947, 1955, 1956, 1957), în țara natală (la Ceaceak, Jicea, Ohrida) sau în pribegie, pe continentul american.


Nucleul lor îl reprezintă evenimentul crucial al Întrupării Cuvântului, rostul acestor predici fiind scoaterea la lumina înțelegerii a sensurilor (multiple, nebănuite, foarte actuale pentru omul secolului XX) conținute în această taină.


Datorită formației sale universitare (în tinerețe a studiat filosofia și teologia în marile universități din Berna, Anglia – la Oxford și în Rusia – la Sankt-Petersburg) și a înrădăcinării profunde în tradiția duhovnicească a poporului sârb, predicile și scrierile Vlădicăi Nicolae se disting printr-o stilistică aparte: prin asocierile culturale pe care le face, prin imaginile poetice pe care le pune în mișcare, ele satisfac inteligența cititorului cult, iar prin tonul intransigent, lipsit de orice compromis, prin care separă continuu învățătura ortodoxă de alte învățături și ideologii, cuvintele sale îi încălzesc și entuziasmează inima.


Astfel, în predica ținută la Ceaceak, în 1919, cu ocazia praznicului Nașterii Domnului, Sfântul Nicolae Velimirovici spunea: [Dumnezeu] „S-a născut printre păstori, ca să-i înalțe pe păstori până la îngeri. S-a născut în staul, printre oi și boi, ca să arate prețuire dobitoacelor, făpturilor frumoase și blânde ale lui Dumnezeu. S-a născut sărac, ca să arate că lui Dumnezeu Îi sunt mai apropiați săracii cei drepți, decât bogații cei nedrepți. S-a născut lucrător, tâmplar, să sfințească munca ca datorie și bucurie a tuturor oamenilor de pe pământ. S-a născut Învățător, ca să-i învețe pe oameni unirea cu Dumnezeu și dragostea între frați. S-a născut Mântuitor, ca să-i izbăvească pe oameni de păcat, de blestem și de moarte. S-a născut Dătător de Lege, ca să aducă lumii cea de pe urmă Lege a lui Dumnezeu – legea Duhului, Adevărului și a Dragostei. S-a născut Proroc – Văzător de taine, Care vede sufletul și rostul tuturor lucrurilor și faptelor, ca să le descopere oamenilor ce se va întâmpla până la sfârșitul istoriei. S-a născut Arhipăstor, ca să Se aducă pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor. S-a născut Împărat, ca să împărățească peste sufletele oamenilor și să-i scoată din iad la Rai pe cei care mărturisesc Împărăția și Stăpânirea Sa”.


Apoi, Sfântul Ierarh Nicolae le reamintește creștinilor în ce fel Hristos îi poate izbăvi de tristețe și de toate sentimentele toxice, care ne tulbură sufletul și ne perturbă relația cu Dumnezeu, de grijile nesfârșite ale traiului de zi cu zi, de sentimentul că viața este absurbă, un nonsens. Însă, cu o singură condiție: să ne lăsăm în voia Sa și să Îl ascultăm, sârguindu-ne, totodată, să facem voia Tatălui Său, care L-a trimis în lume: „Mulți dintre voi, fraților, sunteți întristați, însă tristețea este o boală a celor care nu cred că moartea nu este abator, ci poartă care duce către altă viață. Chemați-L pe Hristos și El vă va vindeca de această boală. Alții sunt prea împovărați de grijile pentru cele trebuincioase familiei lor. Și împovărarea peste măsură cu griji este o boală pe care Hristos o lecuiește. Chemați-L în rugăciune cu credință și El vă va lecui și vă va veseli, căci vă va zice că grija voastră o poartă Unul care este mai puternic și mai bogat decât voi. Alții sunt necăjiți pentru nedreptatea pe care oamenii le-o pricinuiesc din răutate și neînțelegere. Și acest necaz este o boală pe care o lecuiește Hristos – El, Căruia I Se face încă cea mai mare nedreptate. Alții sunt deznădăjduiți pentru că nu-și pot găsi rostul vieții lor. Cu adevărat, deznădejdea lor este o boală grea, pentru care nu se află tămăduitori printre oameni. Fie ca aceștia să îngenuncheze înaintea lui Hristos și să tragă cu urechea ce leac le va prescrie. Iar El, de bună seamă, îi va chema să Îi urmeze să se înroleze în oastea Lui, care mărșăluiește prin viața plină de spini spre Împărăția cea Cerească”.


Timpul care precede și urmează praznicului Nașterii Domnului este un timp sacru, al colindelor. Așa cum ne primenim casa, adunând și aruncând toată murdăria din ea – ne învață Sfântul Nicolae Velimirovici – trebuie să ne pregătim și sufletele pentru întâlnirea cu Hristos, Colindătorul tainic, nevăzut, care va păși în adâncul inimilor noastre, dăruindu-ne bucuria Sa aleasă, negrăită. Primenirea noastră lăuntrică se face prin pocăință, prin părerea de rău pentru tot răul pe care l-am săvârșit, de-a lungul anului, cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul. Ierarhul sârb ne îndeamnă: „Fraților, Hristos ne vine în ospeție. Cel mai curat și Cel mai mare Oaspete Care ne colindă în chip nevăzut în fiecare an. Curățați-vă gândurile de toate cele pământești, căci El este Oaspetele cel din Ceruri. Curățați-vă inimile de poftele cele urâte, căci El nu cercetează inima care mai dorește încă ceva afară de El. Tămâiați cu pace și bunăvoire casele voastre și pe cei de aproape ai voștri și Îi veți simți când va intra la voi, veți auzi când vă va spune: ˂˂Pace casei voastre!˃˃ Pocăiți-vă pentru tot răul pe care l-ați gândit, pe care l-ați înfăptuit și pe care plănuiți să-l săvârșiți, și astfel, prin pocăință, vă veți împăca cu Dumnezeu, și când vă veți împăca cu Dumnezeu, lesne vă veți împăca cu toți cei vii și morți cărora le-ați îngreuiat viața. Iar când vă veți împăca cu Dumnezeu și cu toți cei vii și morți, atunci Îl veți înțelege și-L veți iubi pe Hristos. Veți pricepe, fraților, că Hristos înseamnă biruința fiecărui bine asupra fiecărui rău, și-L veți iubi pe Hristos cu acea dragoste cu care se poate iubi un biruitor viteaz, iar inima voastră se va umple de o bucurie neprefăcută și deplină, precum s-a umplut inima păstorilor din Bethleem din acea noapte în care S-a născut Mântuitorul lumii, și veți simți că vă sunt aproape toate cele care fără Hristos vi se păreau departe: și Dumnezeu, și Îngerii, și păstorii din Bethleem, și stelele, și boii, și mieii, și cei săraci și împărații, și toată firea de la un capăt la altul. Și împreună cu toate făpturile de pe Pământ și din Cer, împăcate într-un suflet și-o inimă, întru Numele lui Iisus Hristos, vă veți împreuna glasurile și veți cânta cântarea din Bethleem: ˂˂Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu și pe Pământ pace, între oameni bunăvoire!˃˃”


Sărbătoarea Nașterii Domnului este, prin excelență, timpul darurilor. Ele sunt expresia iubirii noastre. Dăruim, fiindcă iubim. Magii de la Răsărit, deschizându-și vistieriile, îi dăruiesc Pruncului Iisus aur, smirnă și tămâie. Tâlcuind acest episod din biografia Mântuitorului, Sfântul Teofilact al Bulgariei ne învață că i-au dăruit aur, ca unui împărat, tămâie, ca lui Dumnezeu (recunoscându-L, astfel, ca Fiu al lui Dumnezeu) și smirnă „ca Celui care avea să guste moartea”. Marele predicator al sârbilor, Vlădica Nicolae, vorbește, la rândul său, de darurile pe care ni le-a făcut Mântuitorul prin întruparea Sa. „Fiecare adevăr curat aduce o bucurie. Crăciunul este vestitorul a 3 adevăruri, de aceea și bucuria e întreită. Când Mântuitorul lumii, unicul și singurul Dumnezeu în trup, s-a născut în Bethleem, au fost vestite 3 mari adevăruri ca începătură a științei și a misiunii Sale. Îngerii au vestit aceste 3 adevăruri când El s-a născut din Preasfânta Fecioară. Au vestit prin cântare în semn al bucuriei pe care ei o au în El și pe care El o poartă cu Sine, oriunde apare. Acea cântare glăsuiește: ˂˂Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!˃˃ (Luca 2, 13). Acestea și sunt cele 3 adevăruri pe care mai târziu Hristos le-a întărit prin Vestea Sa cea Bună, adică prin Evanghelie. Primul adevăr este despre slavă, al doilea adevăr este despre pace, al treilea despre bunăvoire. (...)Slava lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu, voința lui Dumnezeu – acestea sunt, în esență, 3 adevăruri pe care ostașii cerești le-au vestit lumii prin cântare. Toate aceste 3 bunuri sunt ale lui Dumnezeu: și slava și pacea și bunăvoirea. Cine știe asta nu caută slavă de la oameni, ci de la Unul Dumnezeu. (...)Cu această cunoaștere a adevărului despre slavă, noi înșine tăiem rădăcina a toată îngâmfarea din noi și oprim alergarea nebună după slava trecătoare și mincinoasă, care vine de la oameni. (...)Omul nu poate să se războiască împotriva lui Dumnezeu și să dorească pace cu zidirea și copiii lui Dumnezeu. Fie ca oamenii să se împace cu Dumnezeu – Stăpânul și toți copiii Lui vor fi în pace cu ei în Cer și pe pământ. (...) Al treilea adevăr este adevărul despre bunăvoire, acea putere din om care zidește și cântă. Reaua-voire este cea care dărâmă și scrâșnește din dinți. Bunăvoirea este în Dumnezeu și de la Dumnezeu. În afara lui Dumnezeu, nu poate fi bunăvoire. Precum toată slava este a lui Dumnezeu și toată pacea este a lui Dumnezeu, așa și toată bunăvoirea este a lui Dumnezeu. A te uni cu Dumnezeu înasemnă a intra în bunăvoirea Lui și a te umple cu bunăvoirea Lui. A te depărta de la Dumnezeu înseamnă a cădea în iezerul învăpăiat, care se numește rea-voire, unde este focul și scrâșnirea dinților. Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. (Matei 19,17) (...)Iar acestea 3 sunt 3 puteri îmbucurătoare, ziditoare și biruitoare, 3 puteri pe care El le-a adus să le reverse în noi; 3 daruri cerești pe care El, neîncetat, le dăruiește din neam în neam; așadar, și nouă, ca să fim și noi plini de adevărata slavă, de adevărata pace și bunăvoire, ce va să zică: plini de puterea lui Dumnezeu. Singura Lui întristare este dacă noi refuzăm darurile oferite. Cea mai mare bucurie a Lui este dacă le primim.” În încheiere, Vlădica Nicolae îi îndemna pe auditori – și pe noi, cititorii insuflatelor sale cuvântări: „[Cele 3 daruri] Să le primim, fraților, cu cântare, precum cu cântare ne-au fost și oferite. Cu adevărat El este Emanuil. Cu adevărat: Cu noi este Dumnezeu – acum și în tot veacul și în toată veșnicia. Amin”.


[Text publicat în revista „Lumea Monahilor”]

×
Predania Armatolii - Luptatorii aromani uitati Randuiala Proiect Avdhela Manastirea Baia de Arama 1917 Independenta Pindului
Copyright © 2020 Editura Predania. Toate drepturile rezervate. Design web și programare - Vectorpixel